Ani de liceu: partea a II-a & a III-a

Time flies when you're having fun.... Then again time passes by without us even noticing...

Moment emo...

Uite ca astazi s-a incheiat in mod oficial anul scolar 2007-2008. Pentru multi, inca un an de scoala, de liceu... Pentru mine... O etapa din viata. Gata cu liceul. Gata cu chiulurile si distractiile din clasa. Gata cu copiatul si vorbitul la ore.

S-au dus. Mi-e frica ca o sa uit. Mi-e frica ca o sa uit de statul in banca cu Teqy (imi intrase in rutina, amu e asa weird cand ma gandesc ca nu o sa mai vad zilnic), de intorsul la banca lui Sandy Bell cu care vorbeam ca tzatzele. Mi-e frica ca o sa uit zilele in care Zapa ma intreba "Pot sa-ti fac pe mana o steluta?". Sau zilele cand Ollie era "Care pleaca? Vin si eu...". Zulufa "Cole...". Fanny "Ce faci Dragobete...?". Cine poate uita intrarea lui Teodora..."Saluuuuuuuuuut!".

Zilele in care Simo venea cu zambetul pe buze si restul clasei era asa adormita incat ne venea sa o ucidem.

Zile frumoase, zile placute. Fumatul in baie, chiulul in grup care nu prea ne reusea, toate lucrurile marunte... Toate o sa-mi lipseasca.

Fiecare inceput are si un sfarsit. Nu trebuie sa plangem cand vine sfarsitul. Trebuie sa zambim si sa ne aducem aminte de momentele frumoase care ne-au marcat viata.

Marti am avut un dublu eveniment: ultimul clopotel si vizitatul profilor cu Gaudeamus. Nu am unde sa astern sentimentele incercate de-a lungul zilei. De la agonie la extaz. Scrantitul gleznei pe care nu o sa-l uit asa usor (inca ma mai doare) pana la momentul vizualizarii panoului promotiei 2004-2008... Ultimii pasi pe coridoarele ce ne-au gazduit 4 ani au fost cei mai grei. Durerea in suflet nu poate fi descrisa...

Cu aceasta ocazie am prezentat poze din clasele anterioare, putand observa cat de mult am crescut si cat de obisnuiti unii cu ceilalti am fost incat nici nu am observat schimbarile pe care le-am suferit fiecare.

Am fost o clasa de nebuni. Nebune si nebuni. NEBUNI! Dar sunteti nebunii mei si nu v-as schimba niciodata!

Miercuri s-a lasat cu distractie. Banchetul a fost nemaipomenit. Desi ne asteptam sa fie un fiasco, faptul ca am reusit sa ramanem uniti pana in ultima clipa si am lasat toate diferentele la o parte pentru o noapte, a transformat totul in ceva de neuitat. Poate mancare a fost cam suspecta (:)) cred ca mi-a facut ceva cu ochiul la aperitive), dar restul a fost...

Dansatul care mi-a lasat picioarele cu bataturi serioase (multzam fain Amy ca m-ai suportat la Brasoveanca, thank you Simo, Sandy, Teqy Teo, Zulu 4 the dances), tonele de poze pe care le-am facut (peste 1200 !!!!!!... si nu le am pe cele de la Teqy, Julien & Sandy Bell), dansurile pe masa, Gaudeamus-ul din autobuz pentru profii prezenti, micile cuvantari de pe scarile de bus, mersul in picioarele goale pe Mursenilor pana in Groove, amuzamentul cauzat de insistentele Madalinei de a-l suna pe Nicolae din Bran... Oare le voi uita? Poate... Mi-e frica. Nu vreau sa le uit. Nu vreau sa fiu atat de abosrbit de viata mea incat sa-mi uit camarazii de liceu, cei care m-au ajutat in formarea caracterului. Cei care mi-au aratat ca degeaba inveti daca nu te mai si distrezi...

I'M GONNA MISS U GUYS! CUVINTELE SUNT FARA ROST...

SPER SA VA ADUCETI AMINTE DE MINE CU ZAMBETUL PE BUZE...CEL CU CARE V-ATI CERTAT, "NEBUNUL" CARE SE PUNEA CU DIRECTELE LA HARTZA...

It was fun while it lasted... Why does it have to end?

P.S. Vreau intalnire de 5 ani! Nu pot astepta pana la cea de 10!