Hello. Remember me? The one who suddenly forgot to be himself? Guess I'm back... For a short time though.
Simt un gol. Un gol in suflet. Simt cum peretii imbibati cu apa transmit frigul in camera. Frig ce imi patrunde corpul si imi incetineste inima, cea care am crezut ca o am. Vad intunericul cum imbratiseaza orice raza de lumina artificiala, cum o atinge cu duiosie si apoi o striveste fara efort. Simt cum intunericul imbraca totul din jurul meu in straie morbide si cum incepe sa ma atinga cu acceasi duiosie manifestata in cazul razelor de lumina. Stiu ca ma va strivi. Voi pierde tot ce m-am chinuit sa construiesc pana in acest moment. Dar nu mi mai pasa. Prefer sa ma inec in amaraciune si in mizeria sufleteasca decat sa mint si sa zic ca sunt bine. Nu sunt. Nu sunt. Nu ... sunt...
Mi s-a spus ca am pierdut stilul caracteristic din liceu, insa am pierdut mult mai mult de atat. M-am pierdut pe mine insumi. Se mai intampla sa ma regasesc prin subconstient, dar dorinta de schimbare ma tine la distanta. Crede in mine si va fi totul ok... Nu crede. Nu ai habar cat de complex sunt. Nimeni nu ar trebui. Sunt doar un paradox uman. Un paradox al stereotipurilor, al prejudecatilor, al viselor. De fiecare data cand cineva e cumsecade cu mine, ma simt de parca as muri pe loc. E absurd, stiu. Dar asta sunt eu. Nu vreau nimic de la lume. M-am lamurit. Nu mai vreau intelegere. Asta e clar. Nu mai vreau toleranta. Vreau doar sa-mi vad de viata fara a mai pune in balanta ceea ce multi numesc "suflet". Imi blestem zilele de cand am inceput sa simt. Sa simt dragoste. Sa ma simt uman. E o prostie. Vreau sa revin la viata de robot. Viata de om fara pic de suflet.
Nu-mi spuneti vorbe pe care nici voi nu le credeti. Imi fac mai mult rau decat bine. Nu mai vreau compasiune. Vreau liniste. Vreau moarte. Singurul fel in care m-as simti mai bine ar fi daca in jurul meu toti ar simti durere si suferinta. Agonie. Moartea idealurilor proprii.
Voi schimba in curand stilul blogului. Revin la primul skin.
P.S. : baka, multumesc mult pentru semnul de viata. Conteaza mai mult decat iti poti imagina.
Un comentariu:
E alegerea ta. Mai mult nu spun pentru ca mesajul pe care l-ai transmis in postare nu imi mai permite. Insa am observat diferenta dintre ceea ce esti si ceea ce ai scris. Ai inceput deja sa aplici tactica de "totul e ok" aparent. Sper doar sa iti fie bine orice vei alege sa faci in viata. Ai grija de tine si sper sa faci totul ok azi la examen!;)pus pus
Trimiteți un comentariu