16.03.2011

This is not the end...?

Aştept să ajungi aici să-ţi spun cât de mult te iubesc...

Singurele cuvinte care îmi rezonează în minte. Singurele cuvinte care mi-au dat speranţa unei vieţi. Singurele cuvinte care m-au făcut să sper cum nu mai sperasem de ceva timp. Dar nu am mai ajuns. Şi nu am mai auzit acele cuvinte. Şi nu te-am mai văzut măcar să te sărut de rămas-bun. Şi nu ai vrut să mă mai vezi. Mai ştii cine sunt? Mai ştii cum arăt? Mai ştii să mă iubeşti?

Nu poţi avea ceva pentru care nu ai muncit.

M-am întors. M-am întors în locul pe care îl credeam pierdut. Şi parcă nu mă mai simt atât de bine. Nu mă mai simt în siguranţă. Dar dragoste cu sila nu se face şi nu trag de nimeni. Sper să-ţi înţeleg motivele. Sper să te ţii de promisiune. Nu am uitat ce mi-ai spus. Nu am uitat. Dar tu m-ai uitat.

Adio! ...pentru moment.

Niciun comentariu: