Mi-e atât de dor de noi câteodată...

Hello.

M-am gândit că ar fi bine să mai dau şi eu pe aici din când în când. În mod normal, scrierile de aici au ca principal subiect durerea, dragostea, depresia, decepţia pe care rasa umană mi-o produce. Rareori s-a întâmplat ca subiectul să fie altul.

Acest post nu diferă foarte mult faţă de restul. Momentan am pe ascultare continuă cea mai nouă melodie semnată DJ Project feat. Giulia - Mi-e dor de noi. Este exact ce lipseşte din industria muzicală românească, o melodie românească cu versuri în limba română. Se potriveşte de excepţie cu starea mea de spirit. Simt lipsa cuiva. Dar tocmai asta e problema.

Lipsa cui? Nici eu nu ştiu.

M-am resemnat în privinţa fostelor iubiri. Ce a fost nu o să mai fie. Ce am iubit nu mai există. Poate o să pot iubi aceleaşi persoane, dar în mod sigur nu la fel. Totodată sunt reticent la a mă uita înapoi. Nu pot relua o relaţie exact din punctul din care ea a încetat să mai existe.


Dar mi-e dor. Mi-e dor de somnul tău adânc. Mi-e dor de privirile tale când pierdeam la NFS:Hot Pursuit 2, Mi-e dor plimbările amuzante prin Bucureşti. Mi-e dor de apelurile tale de miez de noapte. Nu e vorba de o singură fostă iubire. Ci de 2. Dar niciuna nu mai e ce a fost. Niciuna nu mai pare a avea vreo şansă de reuşită.

Nu mai cred în iubire adevărată. E paravanul durerii. E un mit urban. E un subiect tabu în vremuri mult prea exhibiţioniste din punctul de vedere al desfrânării sexuale şi psihologice.

Nu mai aştept nimic de la viaţă. Nu îmi poate da ce vreau. E inutilă pentru mine. Tot ce am vrut, se pare că nu m-a vrut pe mine. Şi acum am ajuns unde sunt. Şi sunt unde nu m-am gândit că voi mai ajunge.