Numb

Stau si ma gandesc de ce dracu scriu postul asta...?
De ce? Sa dau satisfactie unor persoane care ma urasc?
Sa-mi descarc sufletul deja plin de ura si scarba?
Sa va spun pe fata tot ce cred despre voi?

Probabil.... Posibil...

Nu stiu ce sa spun. Chiar nu stiu. Nu mai am puterea de dinainte. Sau pur si simplu m-am saturat sa vad cum unii dintre voi va hliziti cand cititi postul, vi se rupe de persoana mea, dar aveti un tupeu nesimtit sa va numiti prieteni. Recunosc, sunt intr-o perioada in care sunt usor inflamabil. Orice chestie minuscula ma face sa explodez. Unii au inteles si ma sprijina. Altii in schimb tot ce fac e sa ma intarate. Va numiti prieteni? Lasati-ma in pace. Intr-o cearta renunt sa o duc pana la capat si incerc sa trec peste incident cat mai repede posibil, insa cand observ ca pe unii ii manca coaiele (sau pizdele in alte cazuri) - scuzati limbajul - si gasesc motive sa-si scrie nemultumirile fatza de mine, mai mult sau mai putin mascate. Aici nu am ce comenta. Fiecare are dreptul sa scrie ce vrea pe blogul sau forumul sau. Fiecare are o preconceptie, o opinie, un obicei. Insa cand eu sunt acuzat pe motive neintemeiate, iar respectiva persoana refuza sa vada decat ceea ce vrea, atunci este o problema. Una mare. Eu reusesc sa vad si din alte perspective. Ma chinui. Dar altii... nu merita efortul. Asta e. Nu toti suntem jigodii ca sa ne luptam in continuare.

Ii las sa scrie ce vor, sa faca ce vor ei. Mi se rupe. Nesimtirea si tupeul de roman fac casa buna.

Altfel, eu ar trebui sa-mi invat la istorie. Teza de 3 ore. SI uite cu ce ma ocup.

Respectivele persoane nu merita nici macar atat. Scrieti ce vreti la commenturi daca aveti o problema. Eu nu v-am cenzurat niciodata, nu mi-am impus parerea niciodata. Sunteti liberi sa va dati drumul la imaginatia aia bogata a voastra. Ca si asa VOI aveti Dreptate. Nu EU. Eu spun numai tampenii.