Souless yet again.

"Gandeste pozitiv. Gandeste-te la ceea ce poti face. Gandeste-te la viitor." Vorbe care odata imi dadeau putere sau care ma faceau sa ma gandesc la lucruri mai bune acum sunt doar vorbe goale. Am ajuns in punctul in care m-am saturat de tot. Daca as putea, m-as inchide intr-o pivnita si nu as mai iesi de acolo. Sunt satul de pseudo-optimismul pe care trebuie sa il afisez zilnic. Am ajuns sa cred ca traiesc viata altcuiva. Ma gandesc la tot ceea ce fac la munca si la companiile in care nimeresc. Ceva nu este bine. Am ajuns sa cred ca sunt prea prost sa ma descurc singur. Sunt vazut ca inca un individ ce vrea sa se dea mare ca poate. Se cer lucruri fara a avea un suport adecvat indeplinirii lor. Incep sa cred ca sunt intr-o spirala descendenta ce ma duce cu pasi repezi catre usa psihozei... De fapt, viata mea e o psihoza indusa de mine. Cand simt ca ajung la mal, ceva ma trage inapoi in adancuri si trebuie sa lupt inapoi pentru a razbate. M-am saturat. Vreau sa imi traiesc viata si sa ma pot bucura de ea. Sunt insa prins intr-o continua lupta cu mine si societatea. Am ajuns sa nu mai suport si cele mai mici lucruri. Vreau sa schimb totul. Tot. TOT. Orice lucru imi aduce aminte de trecutul care ma bantuie. Nu il mai suport. Vreau sa evadez si pe zi ce trece posibilitatile se restrang puternic. Una singura ramane viabila. Sunt chiar atat de naiv incat toti vor sa ma prosteasca? Par atat de prost incat toti vor sa faca ce doresc cu mine? Un an de cand nu am mai simtit bataia inimii in mine. O eternitate de cand nu am mai fost cu adevarat impacat cu sinea mea. Vreau ca totul sa se termine. Vreau sa ajung ceea ce ma tot bantuie. O amintire. Am ajuns sa nu mai cred in viata si sperante. Am ajuns la final.